SugarBaby23
student din academie
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 11
|
|
Capitolul III - Stupefiere
Mergeam cu Ryan braţ la braţ, pe străzile aglomerate ale Tokyo-ului, uitându-mă la oamenii care se înghesuiau să se ducă la casele lor, la muncă, baruri şi aşa mai departe. Admiram cuplurile care se plimbau prin parcuri, ţinându-se de mână, declarându-şi fiecare dragostea şi fericirea pe care pe o purta unu faţă de celălalt ; erau fericiţi. Şi eu eram dar nu că ei... M-am uitat către "partenerul " meu, arăta bine ; părul îl avea şaten spre brunet un pic mai ciufulit - ceea ce îl făcea să fie şi mai hot&sexy decât era-, buze cărnoase, pielea fină, ochi negri ca noaptea şi percing în buză şi în sprânceană stânga, avea un corp bine antrenat şi abdomenul bine clădit, era îmbrăcat cu un tricou negru amestecat cu roşu astupat de o jachetă neagră, jeanşi negri cu fermoare prin partea genunchiului şi încălţat cu nişte adidaşi negru cu alb. Pe scurt ; arăta super bine. Niciunul nu zicea nimica, fiecare era scufundat în gândurile sale. După vreo 10 minute de tăcere, am decis că ar trebui să discutăm dacă tot aveam de gând să înoptez în seară asta la el: - Ryan, tu nu m-ai ai prietenă? - Nu, m-am despărţit de această săptămână trecută, relaţia nu a decurs cum mă aşteptam, tipa s-a dovedit a fii o uşuratică. - Hmm, ţie nu prea îţi merg relaţiile în general. Şi parcă "venerai" tipul acela de fete; uşuratice, târfe, paraşute etc. Sau te-ai schimbat aşa peste noapte? Chicotesc eu. - Daaa, m-am schimbat peste noapte. Îmi plac genul acela de fete, doar ca să am cu ce să-mi fac de cap, în niciun caz când vine vorba de relaţie. Dar de ce întrebi? - Eram curioasă. Totuşi mergem de ceva timp, locuieşti departe? - Păi... aici îmi spune el arătând către un bloc -, să intrăm. Dau din cap afirmativ şi îl urmez până în bloc. Urcăm câteva scării şi ajungem la o cameră, intrăm înăuntru şi rămân uşor surprinsă; camera arăta bine, o sufragerie unde avea plasat un televizor, două canapele albe şi o măsuţă pe care era pusă telecomanda. În sufragerie avea şi un minibar. Camera avea două dormitoare şi două băii. Ryan îmi spune să mă fac comodă pe canapea că vine şi el imediat, că ar vrea să se schimbe. În timp ce mă uitam prin cameră am observat că avea şi un balcon, curioasă din fire m-am duş să văd cum arată Tokyo de la înălţime mare. Exact în momentul când dădeam să merg să privesc oraşul, îmi sună telefonul; era mama. Nervoasă când îi văd numele afişat, n-aveam de gând să îi răspund dar al treilea apel deja mă scotea din pepeni. Apăs tasta de răspundere şi îi aud vocea: - Kyla, pentru numele lui D-zeu, ce faci atâta? De ce nu mi-ai răspuns la telefon când te-am sunat prima dată? Unde eşti? De ce nu vii acasă? Spune dânsa ţipând nervoasă. - Mamă, mai slăbeşte-mă cu atâtea întrebării, sunt la o colegă şi n-am auzit telefonul când ai sunat. Pentru numele lui Dumnezeu. Îi răspund eu iritată. - Bine, am crezut că ai păţit ceva. Când vii acasă? Spune ea uşurată. - Mâine.. cred. - Mâine? De ce mâine? Ce faci tu atâta timp la fata aia? - Ai mha mami, ce naiba? Stăm, vorbim, eu ştiu... Vin mâine, dacă e discutăm când ajung că acum sunt cu Vivien. Da? - Bine mamă, să ai grijă. Te pup. Noapte bună. - Da mami şi ţie la fel. După ce am terminat convorbirea cu mama, am privit în jos oarecum supărată. Dar o voce cunoscută mă face să-mi ridic capul din pământ şi să privesc către dormitor. - Te-ai certat cu mata? - Aaaahahh, nuuu adică nu ştiu.. - Spun aceste cuvinte abia rostite -, ,,Doamne visez? Sau nu văd bine? Dabea reuşesc să scot două - trei vorbuliţe din gură. Ce bine arată." Ryan era la bustul gol şi cu nişte jeanşi albaştrii pe el. Eu deja salivam, nu reuşeam să mai vorbesc, mă bâlbâim că proastă, făcând ca acesta se se uită la mine ca la maşini străine. - S-a întâmplat ceva? Spune el ridicând din sprânceană. - Ăă.. nu... - Cuvinte dabea rostite - După vreo câteva minute în care se uită la mine ciudat, schiţă un zâmbet pervers şi începu să îşi ciufulească părul, asta dovedind de ce mă purtam ca un copil de 4 ani şi mă bâlbâiam. - Vrei ceva de băut? Whisky, GB., bere, vin, ceva? - Da, whisky. Spun eu roşindu-mă un pic în obraji. - O.K.! Nu trecu mult timp că şi venise cu băutura aşezându-se lângă mine şi privindu-mă provocator. - S-a întâmplat ceva? Întreb eu uitându-mă la bustul sau gol. - Nu, doar mă uitam la corpul tău. Nici nu am mai vrut să ocolim scopul pentru care ne aflăm aicea. Mă apropii de el luându-l de după ceafă, începând să-l sărut pe gât. Acesta doar stătea nu făcea niciun gest. Îmi îndrept privirea nedumerită către el. - Nu vrei să o facem? Îl întreb eu ironic. - Ba da. - Păi atunci? Ce mai aştepţi? Nu mi-a mai răspuns doar a zâmbit, mă luat în braţe ducându-mă în dormitor. M-a aşezat pe pat începând să mă dezbrace de tot ce aveam pe mine, nici eu nu eram mai prejos. Am început să-I desfac jeanşii mângâindu-I bustul gol. După se pune peste mine, căutându-mi gura, când o sii îşi introduce limba în cavitatea bucală începând un joc. Îmi mângâie fiecare părticică a corpului, până ce simiţii că sunt udă. Îşi scoase “bărbăţia” afară, îşi puse prezervativul pe acesta şi imediat se introdu-se în mine, ; lent şi din ce în ce mai tare. După vreo 2 ore de “lucru” eram obosită, respiram scadent. Mă ridic din pat, punându-mă pe marginea acestuia, îmi pun chiloţii pe mine şi mă duc până la baie. Stăteam şi mă uitam la reflecţia din oglindă; eram eu. Mă simţeam ciudat, nu-mi venea să cred că eu sunt aia din oglindă, mă schimbasem dar nu înfăţişarea ci caracterul. Îmi dau o mână de apă peste faţă, mă şterg şi îmi iau un sutien pe mine. Mă îndreptam către balcon să iau un pic de aer. Admiram lună ce stătea liniştită pe cerul negru spre albastru îmbogăţit cu multe stele.Mă simt exact ca în seara când l-am văzut pe... Ren, se pare că tot nu reuşesc să-l scot din minte – spun schiţând un zâmbet oare am să-l mai văd? De fapt stai, doar învaţă la liceul meu, normal că am să îl mai văd. Mda... Grozav". Stand pe balcon, admirând frumuseţea Lunii, mi-se făcuse frig aşa că am intrat înapoi în cameră căutând un hanorac. Spre norocul meu găsisem unul în dulapul lui Ryan. Mă îmbrăcasem cu hanoracul negru şi dungi albe, scurt şi larg. La un moment dat îmi aud melodia de la telefonul meu, dovedind că cineva mă apela. M-am uitat la ceas; zece jumătate. Răspund fără să mă mai uit cine mă sună. - Da..? Spun eu plictisită. - Kyla, sunt eu Vivien. Hai ce faci? Mai vii? Că sunt în faţa blocului tău. Grăbeşte-te!!! Spune Vivien dezamăgită. - Pff... Vivien eu acum sunt la Ryan acasă - spun acestea îndreptându-mă către balcon -, nu ştiu... dacă e ne vedem mai încolo? Că acum doar ce mi-am terminat "treaba" şi partenerul meu doarme. Ce zici? - Ooo Doamne!! Eşti la Ryan? Ryan Wilde? Ai făcut sex cu el? Cum a fost? Trebuie să ne întâlnim. Vin imediat la tine. Ok? - Mai uşor femeie. Îţi povestesc când ne întâlnim. Da? Hai că te aştept. După aceste vorbe îi închid telefonul. Eram rezemată de balustradă balconului. Eram atât de concentrată asupra oraşului luminos ce zăcea sub picioarele mele încât nu observasem că cineva bate la uşă. După câteva bătăii ţării în uşă, m-am trezit la realitate. Am coborât de pe balustradă, îndreptându-mă către sursa zgomotului. Eram aproape dezbrăcată; îmi dădusem hanoracul jos, aşa că eram decât în bikini şi sutien negru cam transparent, cine mă vedea ar fii crezut că sunt cine ştie ce vedetă porno, eh.. problema lui până la urmă. Credeam că este Vivien la uşa de accea nu m-am mai deranjat să mai pun ceva pe trupul meu aproape dezbrăcat. Se părea că Ryan încă mai dormea atunci când trecusem pe lângă el. Mă apropii de uşă, apăsând cu uşurinţă pe clanţă. Când am deschis-o am rămas pur şi simplu blocată...
Niciodată să nu crezi că un vis nu ar putea devenii dintr-o dată un coşmar îngrozitor. Deschizând accea uşa, parcă un cuţit îmi străpunge inima, îmi aminteam de aceea seara, când sentimentele mele au fost călcate în picioare de o persoană mult prea iubită pe vremea aceea. Dar acele vremuri au trecut, eu am zdrobit fiecare sentiment, durere şi lacrimă pe care o simţeam pentru accea persoană pierdută. Pierdută în inimă şi sufletul meu, pentru că în raţiunea mea, ea încă mai trăieşte, nevrând să plece, oricât de mult aş încerca să o alung, nu reuşesc, e fără speranţă în fiecare moment, trecut, prezent său viitor. Nimeni şi nimic nu ar putea să stingă durerea din ochii mei ce odată vărsau lacrimi de durere şi tristeţe; acum numai fac asta, oricât de mult aş încerca n-aş reuşi. Nici rănile adânci din sufletul meu nu cred pot fii vindecate prea - curând sau dacă o să se vindece vreodată, ele sunt infectate cu un venin puternic, mârşav şi agresiv ce zace în mine că o boală mortală... defapt ce zic? Este deja o boală mortală doar că aceasta te doare şi fizic şi psihic. Să ne aducem aminte că sufletul nu simte doar ce ar trebui ci şi ce n-ar trebuii. Nu pot să explic în cuvinte ceea ce simt dar poate într-o zii vei simţii exact ceea ce am simţit eu pe parcursul acestor anii de adolescentă; dezamăgire, iubire trădată, rănii mârşave, durere şi mult tristeţe - ele te vor schimba definitiv, fizic şi psihic, veii începe să gândeşti lucruri ce tu nu ţi-leai închipuit, fapte care nu ai fii îndrăznit să le puii în practică şi multe alte lucruri opuse personalităţii tale vechii. Doar atunci când vei simţii ce simt, atunci vei înţelege aceste cuvinte. Să nu creezi că ceea ce scriu eu aicea este vorba doar despre această fată care face sex, bea şi fumează fără nici-o reţinere, acestea sunt doare lucruri ce poate le vei face şi tu, dar până atunci mai aşteaptă şi ai să vezi cum gândurile tale iau o cale întoarsă şi apar altele mult mai perverse şi dornice după aventuri, eu scriu aceste sentimente, fapte, ce odată şi odată toată lumea le vă simţii, vor gusta cu cea mai mare neplăcere existenţa pe această lume coruptă în toate sensurile, iubirea... ce poate fii mai neplăcut, rău, de nesuportat, oribil, groaznic, dureros şi trist decât să creezi într-o iubire trădată? Nimic, vă zic eu, absolut nimic. Iubirea ar putea avea ca sinonim durere. Nu vă încredeţi în ea. Vă va înşela, trăda şi batjocori pe la spate...
42.2KB
|
|